Din stolul lung, o rândunea,
E tristă astăzi, vai de ea,
Şi-un gând amar o copleşea
Pentru că îşi amintea,
Cum bunica te ţinea
De mânuţă şi-ţi vorbea
Şi atunci, întinerea,
Tristeţea din ochi dispărea.
Azi, mâna ei s-a ofilit,
Şi părul ei, tot mai cernit...
Dar, iată, că ea a tocmit
Întreg alaiul şi-a pornit,
Să-ţi fie alături la zenit
Şi până într-un asfinţit,
Să priviţi stele pe cer,
Să-ţi lumineze al tău ungher.
Cu mâna vrea să te cuprindă,
Cu şoapte tandre la oglindă,
Te mângâie şi să-ţi surprindă
Un zâmbet de tânără silfidă
Doar pe tine, dragă fată,
Ce te laşi greu sărutată,
Dar mâna-i grea şi cam ridată
Tu i-o săruţi ca altădată.
Dar rândunica cea măiastră
Vine, tiptil, la fereastră
Să-ţi cânte de inimă albastră
Şi floarea se unduie în glastră
Că simte tinereţea voastră
Iar ea trăieşte încă-o viaţă,
Tristeţea-i dispare-n ceaţă,
Citeşti iubirea pe-a ei faţă.
vineri, 2 octombrie 2009
joi, 24 septembrie 2009
Constantin Brâncuşi
http://www.impactingorj.com/Arhiva/Aprilie2009/impact01.04/dezvaluiri.htm
Brâncuşi, respectat de străini, scuipat şi jignit de români
Românii plecaţi în străinătate îşi exprimă dezamăgirea că taman la el acasă Constantin Brâncuşi este un străin, un coate-goale dispreţuit şi umplut de flegmele greţoase ale nesimţirii acelora care ar trebui să se închine în faţa geniului său.
„Am citit cu tristeţe materialul despre Brâncuşi. E trist. De aici, de peste ocean, vă trimit un altfel de gând, mai optimist şi mai liniştitor. A trebuit să văd cu ochii mei, departe de ţară, în locuri unde nimic nu e ca la noi, oameni care păşesc într-o procesiune liniştită, care se întindea pe zeci, sute de metri şi care se îndreptau spre Muzeul de Artă din Ontario. Cuprinsă de o tristeţe şi o dezamăgire fără margini, mă întrebam de ce nu e şi la noi la fel. Dar toate gândurile mele aveau să se transforme în lacrimi de bucurie pentru că acolo, în labirintul plin de viaţă şi căldură, l-am întâlnit pe Brâncuşi al nostru, singurul român prezent în sala de sculptură, cu două lucrări: Sărutul şi Primul strigăt. Eram fericită şi parcă nu vroiam să mă despart de lucrările divine ale Maestrului român. De această dată am avut timp şi răbdare să-i privesc creaţiile monumentale, să le admir în linişte şi să mă bucur că am regăsit un colţ de ţară, aici, în Toronto. Mă pregăteam de ieşire şi a urmat o altă surpriză: intrau tineri, studenţi şi elevi, cei care aveau la dispoziţie trei ore ca să viziteze gratuit muzeul. Şi asta se întâmplă în fiecare zi de miercuri. Aşa se explică setea şi nevoia lor de cultură. Îi învaţă de mici să cunoască şi să iubească arta, ţara, lumea. Iar în ţara mea, într-o lume plină de josnicii, Brâncuşi este tratat cu indiferenţă de cei care suferă de o incurabilă orbie spirituală. Mare păcat! Cu multă consideraţie, Elisabeta Gîlcescu”.
Restul e doar tăcere pentru că, la Gorj, cei responsabili au spus amin, îngropându-l şi mai adânc pe cel care a fost odată Constantin Brâncuşi...
IRINEL CEURANU
Brâncuşi, respectat de străini, scuipat şi jignit de români
Românii plecaţi în străinătate îşi exprimă dezamăgirea că taman la el acasă Constantin Brâncuşi este un străin, un coate-goale dispreţuit şi umplut de flegmele greţoase ale nesimţirii acelora care ar trebui să se închine în faţa geniului său.
„Am citit cu tristeţe materialul despre Brâncuşi. E trist. De aici, de peste ocean, vă trimit un altfel de gând, mai optimist şi mai liniştitor. A trebuit să văd cu ochii mei, departe de ţară, în locuri unde nimic nu e ca la noi, oameni care păşesc într-o procesiune liniştită, care se întindea pe zeci, sute de metri şi care se îndreptau spre Muzeul de Artă din Ontario. Cuprinsă de o tristeţe şi o dezamăgire fără margini, mă întrebam de ce nu e şi la noi la fel. Dar toate gândurile mele aveau să se transforme în lacrimi de bucurie pentru că acolo, în labirintul plin de viaţă şi căldură, l-am întâlnit pe Brâncuşi al nostru, singurul român prezent în sala de sculptură, cu două lucrări: Sărutul şi Primul strigăt. Eram fericită şi parcă nu vroiam să mă despart de lucrările divine ale Maestrului român. De această dată am avut timp şi răbdare să-i privesc creaţiile monumentale, să le admir în linişte şi să mă bucur că am regăsit un colţ de ţară, aici, în Toronto. Mă pregăteam de ieşire şi a urmat o altă surpriză: intrau tineri, studenţi şi elevi, cei care aveau la dispoziţie trei ore ca să viziteze gratuit muzeul. Şi asta se întâmplă în fiecare zi de miercuri. Aşa se explică setea şi nevoia lor de cultură. Îi învaţă de mici să cunoască şi să iubească arta, ţara, lumea. Iar în ţara mea, într-o lume plină de josnicii, Brâncuşi este tratat cu indiferenţă de cei care suferă de o incurabilă orbie spirituală. Mare păcat! Cu multă consideraţie, Elisabeta Gîlcescu”.
Restul e doar tăcere pentru că, la Gorj, cei responsabili au spus amin, îngropându-l şi mai adânc pe cel care a fost odată Constantin Brâncuşi...
IRINEL CEURANU
joi, 3 septembrie 2009
miercuri, 2 septembrie 2009
marți, 18 august 2009
Alimente sănătoase
Cele mai sănătoase zece alimente sunt: ciocolata brută, mierea brună, avocado, dovleacul, ceaiul negru, oul, scorţişoara, pasta de tomate, afinele îngheţate şi wasabi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)