Nu mă mai doare-a lumii rană.
În închisoarea iubirii unde m-ascunzi
Doar dragostea îmi este hrană!
Vasi
Să-i reaprinzi visul uitat,
De unii-n picioare călcat,
Să-i vindeci rănile ce-o dor,
Când i-au atins aripa-n zbor,
Cu ce-i mai sfânt, cu sărutări,
Luate de prin tainice cămări,
Cu mirosuri vechi de lenvănţică,
Aduse-n dar de o bunică,
Un înger de femeie. Aş pune,
Lângă icoană, al său nume…
Eli
2012-01-24
Sunt o natură moartă, fostă femeie,
Dintr-un tablou atârnat pe-un perete
Într-o casă pustie şi fără cheie,
Bântuită de disperare şi regrete.
Pânza nu mă mai vrea, se destramă
Curând, va mai rămâne doar o ramă
Şi după-aceea o pată pe-un perete,
Printre multe alte amintiri desuete.
Vasi
Dar vorba ta-i de aur, ori ea nu contează?
Te preamăresc, femeie, presimt şi ce urmează...
Natura noastră-i vie şi noi tot mai aproape;
Vom ţese pânză nouă, albită peste ape...
Eli
2012-01-24
