Gând trist

O, erau urme lăsate-n zăpadă,

Aşteptam să treacă cineva să le vadă...

Doar atât, iar florile, în zori,

Ce vor răsări, când voi fi dincolo de nori,

Să le poată iubi, căci nu le puteam lua cu mine,

Le vroiam, aici, pe pământ,

Să le primească, în casă, fiecare,

Să le dea căldură şi loc de visare,

Şi-n inimi, cu doruri aprinse,

De vorbe deşarte, mereu neatinse,

Că iubirea nu se scrie numai primăvara,

Nici în singurătatea ce te prinde seara,

Sau nopţile când tremur a pustiu,

Şi mă întreb, oare cui să-i mai scriu...

Cine să-mi poarte dorul mai departe,

Când iubirile se vor topi în noapte,

Sau cine să le-aprindă-n lumânări,

Printre şoapte-mpărtăşite sau cântări

Divine, pentru a-mi uşura povara,

Când voi rămâneţi, iar eu sorb ceara

Ce-şi prelinge lacrima veşnică,

Topindu-mă încet, mai cucernică

Decât în viaţa ce-am fost, neputernică...

2012-02-24

Eli Gîlcescu

Eşti

Eşti gândul meu de-acasă,

Nici noaptea nu mă lasă,

Aşa e scris în stele,

Să stau privind la ele...

Şi dacă mult mai ţine

Acest potop, pe mine,

O s-ajung ruină,

Iar tu n-ai nicio vină.

Eşti visul meu din noapte,

Ce-n dimineţi se zbate;

Aşa mi-e dat, se pare,

Să stau cu ochii-n soare.

Şi dacă mult mai ţine,

Cu dor, să mă orbească,

Eu vreau alt jar în mine,

Pus să mă iubească.

Eşti noaptea şi lumina,

Eşti glasul şi odihna

Unui nor în depărtare,

Pierdut în aşteptare...

Eşti mâna mea ce scrie,

Eşti vântul care adie,

Împletind a mea cosiţă,

Doar seara, la portiţă.

2012-02-02