SCRISOAREA

Dragă Ştefania,

Întrebările tale sunt avanpremiera simfoniilor ce vor urma. Eşti la vârsta ta şi cu poezia ta cuminte care ne şochează. Eşti şi pură, şi naivă, şi jucăuşă. Da, ăsta e cuvântul care te caracterizează. Te joci cu noi, ademenindu-ne cu frânturi de cântecele, că e timpul tău, pe care noi l-am depăşit, scriind opere întregi. Mai intrăm, din curiozitate, în timpul tău şi nu ne mai simţim bine cu joaca prin nisip, parcă ne umbreşte valoarea... Dar ieşim fericiţi că există, în această joacă, o dorinţă de a citi, de a scrie, de a învăţa, de a fi într-o familie… Va veni şi pentru tine timpul prielnic, când vei trece pragul critic al maturităţii, vei depăşi stadiul acesta „feciorelnic” (invidiat de mulţi dintre noi) şi vei scrie poezia adevărată… Care? Nu prea ştiu nici eu. Pentru că ne îndreptăm spre alte sfere, mult prea înalte, părăsind clasicul atât de melodios, păstrat încă de generaţia adultă, dar fără să fie gustat de voi, cei tineri; vom fi mai deschişi înnoirilor literare, acceptând ca o posibilă valoare, peste ani şi ani, gândindu-ne că am pus umărul, discret, la debutul tău. Ai ajuns în grădina noastră ca o sămânţă „minusculă” care se vrea înconjurată cu dragoste, dăruindu-ţi, din belşug, şi soare, şi apă, şi vânt, ca să creşti frumos... Într-o zi, ai hotărât să te „naşti”, să spargi învelişul pământului, să ajungă la inimile noastre... Dar o să te las pe tine să continui... Desăvârşeşte povestea ta. Baftă!

Pentru Antusa

Generaţii de-a rândul, multe conştiinţe tinere au trecut pe lângă mine... Şi amintirile mele sunt atât de vii, le retrăiesc cu fiecare regăsire după mulţi, mulţi ani... Nu puteam să mă înşel... Ochii tăi au rămas aceeaşi...
Te-am redescoperit ca om matur şi ca pasionat de artă. Ai păşit pe un drum minunat pavat cu dale strălucitoare de părinţii tăi atât de talentaţi...
Şi eu mă simt acum privilegiată că i-am cunoscut într-o perioada a tinereţii mele şi lucrările divine ale tatălui tău şi-au găsit un loc, un sanctuar într-un colţ de ţară unde se află un alt sanctuar cu lucrările maestrului Brâncuşi...
Oare această prietenie din tinereţe se mai confirmă la o eventuală revedere? Cred ca da!
Cu stimă şi admiraţie pentru dragostea voastră faţă de frumos, sensibil şi nobil.

Pentru Dragoş

Această toamnă, ca şi cele de odinioară, mă duc cu gândul înapoi la minunatele clipe petrecute alături de voi...
Şi florile care mă însoţeau la fiecare început de an, şi zâmbetele voastre atât de pure, şi dorinţele voastre, şi reuşitele... De toate îmi amintesc, când v-aţi prins în zborul vieţii, iar eu aştept... Şi nu în zadar... Din zborul vostru vă opriţi, rând pe rând, pentru o clipă, şi vă amintiţi de mine...
M-au surprins plăcut cuvintele tale... Mă bucur pentru reuşitele tale şi ale familiei...
Şi când sunt departe de ţară, fiecare gând mi se pare un tezaur sublim redescoperit şi abia acum îi pot preţui valoarea şi frumuseţea...Mă simt minunat lângă nepoţii mei... Anul acesta, plin de evenimente în familia Isabelei, m-a detreminat să fiu prezentă... Andrei a împlinit 10 ani, Isabela 40, iar Ioana sărbătoreşte majoratul... Aici, majoratul se sărb. la 16 ani.
Un alt eveniment fericit pentru mine, într-un cadru special, intim şi plin de voie bună, într-o atmosfera caldă, prieteneacă, într-o zi sfântă, de Florii, când primăvara şi-a trimis razele calde ale soarelui să pătrundă în micul sactuar al sufletului şi al inimii, în acest loc, departe de ţară, mi-am prezentat primul volum de poezie IERI ŞI AZI.
Poate că această imensă bucurie, cu care nu eram deprinsă, s-a lăsat asupra mea ca o povară mult prea grea de dus, pe când sufletul meu se zbătea ca într-o luptă fără răgaz şi aşteptam să mi se limpezească gândurile, să pot aşterne în voie câteva cuvinte pe prima carte editată... Să fiu în toamna vieţii şi să mă strecor prin labirintul amintirilor, şi să mă încălzesc la soarele lor... Cred că am reuşit. Azi mă simt mai împlinită sufleteşte, alături de cei dragi, mai ales, de fiica mea, căreia am reuşit să-i fac cadou această carte, la împlinirea vârstei de 40 ani. A fost minunat... O atmosferă de sărbătoare între prieteni, foşti elevi (Rodica Ţenea, Isabela Gîlcescu)...
Mă gândesc la o întâlnire cu voi... Poate la vară... Ce zici?
Îmbrăţişări tuturor,

Pentru Alexa

Îmi este dor de tine. Din poze am văzut că ai mai crescut, iar rochiţa te face să semeni cu un fluturaş zglobiu, plin de frumuseţe... Există pe aici un fluture cu care te pot asemăna: se numeşte Monarch, fluturele monarhului sau fluture regal... Este minunat, iar colorile seamănă cu rochiţa ta... Este ca o pasăre care pleacă iarna în Mexic şi se întoarce vara în Canada. Cand o sa vin acasă o să.ţi spun povestea fluturelui care se naşte şi prin câte chinuri trebuie să treacă ca să potă zbura şi să ne încânte cu frumuseţea lui... Am aflat că eşti la altă grădiniţă, că stai mai mult, că ai timp să te joci şi să-ţi faci o mulţime de prieteni. Mă bucur pentru tine şi cred că eşti aceeaşi fetiţă harnică şi ambiţioasă...
Te îmbrăţişez cu drag şi dor.

Pentru Mihai

Porţi cu tine un ghiozdan cu cărţi şi caiete şi cheia care îţi deschide poarta spre lucruri minunate...
Îmi pare atât de rău că nu pot fi alături să văd cum escaladezi acest munte uriaş, şcoala. Dar părinţii tăi te văd în fiecare dimineaţă când deschizi ochii şi îţi aud glasul atât de hotărât ca să nu întârzii la şcoală.
Şi ei împart cu tine această bucurie imensă, zi de zi, ceas de ceas, aşteptând ca tu să creşti şi să-i bucuri pentru străduinţa lor.
Ştiu că nu te vei da bătut. Din ziua când te-am cunoscut, ţi-am văzut acea lumină puternică ce izvora din ochii tăi şi mai ales dorinţa de învăţa. Chiar dacă nu sunt cu tine ca să răspund la întrebările tale de copil, ştiu că în sufletul tău am sădit acea sămânţă sănătoasă ce va încolţi în timp şi eu, grădinarul, voi fi foarte bucuros şi mulţumit. Aminteşte-ţi de orele petrecute împreună ca să învăţăm să citim, să socotim, să desenăm şi să cântăm.
De aici, de departe, te îmbrăţişez şi aştept acea zi când eu, copil obosit, adorm în fiecare seară cu o poveste citită de tine...