Alergând după o stea

Am alergat după o stea mereu şi atunci când am găsit-o, eram surprinsă de simplitatea şi naturaleţea ei... Cât de pământeană! Avea aceleaşi trăsături ca cea pe care am lăsat-o în urmă, mai neşlefuită şi cu obstacole... Nimeni nu s-a gândit s-o ridice, s-o preţuiască şi să o protejeze. Am trecut pe lângă ea şi am lăsat-o să se piardă în adâncuri. Iar cea nouă mi-a înlesnit drumul spre lumină şi libertate, o libertate după care am aleargat mult şi la capătul drumului am descoperit o lume plină de şabloane de viaţă, de trăire şi simţire, de la care nu m-am putut abate, şi căreia m-am supus de bună voie. Am găsit un sistem pus la punct, autoritar, cu tipare pentru case şi locurile de joacă, cu reguli pentru copii şi părinţi, cu obligaţii, cu drepturi... Totul a fost clădit în aşa fel încât m-a asimilat treptat... Căsătoria, primul copil, prima casă, primul împrumut..., planuri bine gândite şi pregătite din vreme..., de la plantarea pomilor în parcuri sau pe aleile unor noi cartiere, îngrijirea spaţiilor verzi, amenajări de grădini, de spaţii de joacă..., totul pare desprins dintr-un tipar croit anume, cu reguli fără de care nu aş putea supravieţui în această societate. Şi acest sistem mi-a dat siguranţă şi curaj de a păstra această steluţă, care mi-a călăuzit paşii spre noi căutări şi adevăratele împliniri, să o iubesc şi să fie aceeaşi călăuză sigură şi devotată pentru copiii şi nepoţii mei.

Mărul otrăvit

Valoarea ta ca om se legitimează prin utilitatea pentru ceilalţi. Chiar dacă ai fost contestat, acum trebuie să stai la pândă, în expectativă şi să înhaţi ce mai poţi înhăţa din propria-ţi pădure? Ai grijă, pădurea în care trăieşti nu e virgină... Trăiesc acolo gorile pline de forţă care te pot răpune în orice moment, tigrul, cel mai redutabil dintre animale şi leul, regele înscăunat pe vecie, care nu au nevoie de ajutor din partea ta... Te-ai situat în afara lor şi ai acţionat de capul tău... Acum te întorci ispăşit la ai tăi să le ceri clemenţă şi o nouă şansă... După ce i-ai târât într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, impunând regulile tale şi principiile tale, fie cu de-a sila, fie prin viclenie şi şiretlicuri, vânzând sau împărţind ceea ce nu aveai... Iar toţi ai tăi au stat şi au acceptat această luptă, fără pauză, cu gândul la o victorie care să-i scoată din starea latentă în care căzuseră... Şi cum aceasta s-a transformat în înfrângere, normal ar fi fost să faci un pas inapoi... Dar aceasta nu te-a zdruncinat, ci te-a înveninat, continuând această luptă nesfârşită cu tine, cu orgoliile tale, cu ambiţiile exagerate... Şi-n spatele tău sunt din ce în ce mai mulţi care încep să se amuze, să-ţi conteste valoarea după un şir îndelungat de constrângeri în a-ţi recunoaşte superioritatea. Cu asemenea pretenţii, este greu să obţii victorii sau să le fii de folos membrilor tăi, din ce în ce mai nefericiţi că nu au avut ce lua din ce le-ai promis... Se pare că din mărul otrăvit ai muşcat primul şi-ţi aperi cu ghearele şi cu dinţii ceea ce te-a făcut să pierzi: URA. Îţi aperi cu ghearele şi dinţii imperiul şi fiecare supus al tău trebuie să guste din mărul otrăvit şi să acţioneze cu ură şi mânie împotriva tuturor, căci ura şi mânia sunt la modă în perioada de criză.

Marea Moartă

Marea Moarta este situată în Orientul Mijlociu, între Israel şi Iordania având o suprafaţă de circa 1000Kmp (76 km lungime si 16 lăţime) şi o adâncime de 396 m.
Marea Moartă nu e chiar moartă...
Însuşi Regele Irod i-a recunoscut binefacerile şi acolo şi-a restabilit sănătatea şi liniştea.
Şi tot despre miraculoasele binefaceri ale ei a aflat şi Regina Cleopatra, recăpătându-şi tinereţea şi strălucirea pielii.
"S-a dovedit că acest nămol are proprietăţile de a elimina durerile de cap şi migrenele. Uimitor, aceste minerale au caracteristici vindecătoare şi relaxante pentru numeroase afecţiuni medicale, incluzând artrita, inflamaţiile oaselor sau cartilagiilor, mielita, nevrita, reumatismul, stresul, oboseala şi insomnia."
La muzeul Israel din Ierusalim sunt expuse Manuscrisele descoperite la Marea Moartă şi care conţin texte de rugăciuni, fragmente de poezii, texte de înţelepciune...
Datorită componenţei sale (contine 21 de minerale dintre care 12 nu se găsesc decât aici), nimic nu poate supravieţui în Marea Moartă.
Legendele spun că pe fundul acestei mări s-ar afla ruinele oraşelor Sodoma şi Gomora. Ea constituie o destinaţie turistică căutată în zilele noastre.

Mizantropii

Oameni care decepţionează,
oameni cu două suflete,
la început amabili, apoi belicoşi...
ademenitori, profitori şi scandaloşi...
oameni ce par oameni printre oameni,
dar sunt capcane de suflete de oameni,
care s-au deghizat şi ne-au dominat
cu avansuri şi gesturi, cu iluzii şi resturi
de la capcana întinsă şi liniştea promisă...

"Când atitudinea ideală a unui om depăşeşte o anumită măsură, când bunătatea şi omenia sa iau forme surprinzătoare, este cazul să fim cu totul bănuitori." psiholog italian.
Şi câte acrobaţii a făcut ca să fie acolo sus, cocoţat şi de unde să-şi privească supuşii cu superioritate, uitând de cei care au fost prinşi captivi în plasă cu fascinaţia lui, cu amabilitate şi gesturi amicale, cu avansuri şi promisiuni, îmbrobodiţi atât de bine ca să nu mai vadă şi să renunţe la orice fel de prevedere.
Şi cei captivi sunt atât de tineri, netrecuţi prin ciurul înşelăciunii, şi sunt primii care cad victime acestor măsluitori de suflete pure..., răpindu-le din fragedă vârstă candoarea şi plăcerile cu adevărat omeneşti, bucuria de a trăi şi fericirea... Şi "îndărătul acestor rătăciri nu stă nimic altceva decât o banală greşeală.'
Cunoaşterea omului - Alfred Adler

Există oameni...

Sunt oameni care gândesc lucid, lăsând deoparte zbenguielile şi ura...
Sunt oameni cu mai multă consideraţie pentru semenii lor...
Sunt oameni care pot să sancţioneze fără să rănească atunci când sunt marcaţi de eşec...
Sunt oameni care sunt precum morile Domnului, macină încet şi bine...
Sunt oameni care nu stau la tânguieli pe tema unui destin nemeritat, ci caută soluţii pentru insuccesele unora, mai mult sau mai puţin apropiaţi...
Sunt oameni care suportă cu demnitate brutalităţile şi ostilităţile unor parteneri...
Şi cum să nu-i dau un exemplu pe măsura lui:
un şofer, conducând cu mare viteză un autovehicul, striveşte pe cineva, susţinând apoi, în apărarea sa, că se grăbea la o întâlnire...
Există şi altfel de oameni care pun micile sau marile lor interese atât de sus, deasupra vieţii şi binelui celorlalţi parteneri, încât neglijează pericolele la care îi expun pe aceştia datorită comportamentului lor...
Iar cel care vrea să salveze ce se mai poate salva după prădat şi înjurat, iar viaţa să devină speranţa marelui triumf, un asemenea om devine necesar şi sper ca demersul lui să fie util şi să prindă rădăcini... Succes!

Tristul adevăr

La trecutu-ţi mare, jalnic e prezentul
c-a sărit în aer tot parlamentul...
şi ne-au luat şi dreptul de a vota cinstit,
că soarta ţării alţii au decis...
La trecutu-ţi mare, mare e prezentul,
Poporului i s-a luat curentul,
a fost debranşat de la gazul rus
şi-ntre patru scânduri pe român l-au pus,
scos din a sa ţară cu picioarele-nainte
să poată da atac la preşedinte,
că prea s-a întrecut cu gluma
şi vrea să le taie parlamentarilor diurna,
şi pensia lor să fie mai mică ca acuma,
şi a băgat dihonia în ei şi i-a prins ciuma,
cum să-l scoată afară, să-i mărească cota,
să-l pună pe apă, cum a pus el flota...

La trecutul mare s-ar merita un prezent
plin de împlinire pentru parlament,
pentru deputaţii ce-s aleşi prin vot,
pentru senatorii care vor un ciot
din averea ţării, cât a mai rămas;
au ieşit mogulii şi s-au pus pe ras...
Ca să fie siguri că le merge planul
şi-or apuca şi ei din plin ciolanul,
au aruncat ţara în instabilitate
că doar atunci au vântul de la spate
şi se pot înfrupta tot pe săturate
că au undă verde de la ruşi, măi frate,
şi unii lideri au premeditat
cum să scăpăm de Axa unui preşedinte
şi să mergem cu ruşii tot înainte...

Dar când prezentu-i tulbure şi crud,
când oamenii suferă de foame şi frig,
când tinerii aleargă şi sunt disperaţi
după-un loc de muncă sau sunt măturaţi
spre ţări europene unde-s căpşunari,
atunci îţi vine greu să te apleci cu duioşie
asupra istoriei ţării, ce cu duşmănie,
panglicarii şi canalii, în aplauze pe uliţi,
cu retorice duioase, ne joacă ca pe funii,
pesediştii, liberalii, măşti distinse ale miciunii
se reped asupra ţării mai ceva ca hunii,
cu priviri ademenitoare şi izvor de şiretlicuri,
toţi pe buze-având virtute iar în spate doar nimicuri,
patrioţi doar în cuvinte şi în fapte ahtiaţi
după averea ţării ei în luptă sunt mânaţi...
Cu flori, artificii şi mii de steguleţe,
cu spectacole în aer liber, cu fasole, beculeţe...

Aşa că această zi le-o lăsăm lor,
cu bucuriile şi straiele de sărbătoare,
dar şi locurile noastre dosnice,
pe la colţuri, la cerşit,
la frig şi-nfometare,
la tăceri şi umilinţe,
la lacrimi şi deznădejde,
la mizerie şi singurătate...
pentru că, la trecutul mare,
jalnic şi trist prezent
şi fără speranţă, viitor.

Pilde

Am citit undeva că există "nefericiţi de profesie" adică, oricât de bine le-ar merge, găsesc ceva care să nu le fie pe plac, motive să fie necăjiţi şi trişti, să se plângă mereu. Unii îşi pierd încrederea şi răbdarea. Există o poveste foarte frumoasă şi cu multe învăţăminte pe care am citit-o despre Sfântul Filaret care şi-a pierdut avuţiile, dar încrederea în Dumnezeu şi răbdarea, şi bunătatea, nu. Toată viaţa a dăruit din averile lui, a ajutat săracii şi s-a dus vestea de bunătatea lui Filaret, care nu a încetat nici în pragul sărăciei lui. Înainte de a muri, şi-a binecuvântat copiii şi nepoţii şi le-a proorocit ce viaţă vor avea şi i-a sfătuit să nu strângă averi pe pământ şi "...iubirea de străini să nu o uitaţi, pe văduve să le sprijiniţi, sărmanilor să-i ajutaţi, pe cei bolnavi să-i cercetaţi şi pe cei închişi în temniţă să nu-i treceţi cu vederea; pravila bisericească să nu o lăsaţi, cele străine să nu le răpiţi, la nimeni să nu faceţi strâmbătate, nici să grăiţi de rău pe cineva; să nu vă bucuraţi de nenorocirile ce se întâmplă prietenilor sau vrăjmaşilor voştri, pe cei morţi să-i îngropaţi şi să faceţi pentru dânşii pomenire în sfintele biserici..." Pe 1 Decembrie, în fiecare an, se sărbătoreşte Sfântul Filaret. Şi poate că acum, în preajma sărbătorilor de iarnă, aceste pilde ale Marelui Sfânt sunt vii şi capătă noi semnificaţii în ciclul spiritual al fiecăruia dintre noi, de înălţare şi purificare.