Vrăjeală...

Dacă e vrăjeală şi suntem înconjuraţi peste tot de vrăjitori să trecem şi să-i impozităm... Să trecem toate birurile grele în contul lor, ca poate aşa salvează poporul de împovăratoarele dări şi scapă ţara de molima crizei... Cât despre vrăjeli suntem sătui până-n gât... Ne-am potolit foamea şi setea cu ele încât nu mai credem bogatului flămând după putere, chiar dacă este înconjurat de descântători, tămăduitori, farmazoni... Măcar ştim de unde ni se trag toate cele rele, că tot de la farmece şi fermecători provin... Ei ne-au legat cununiile, ne-au legat bogăţiile şi ne-au dezlegat pandemiile...
"Şi dacă tot o dăm pe medievalisme, propun ca la Curtea marinarului să fie angajat şi un bufon, care să îi toarne jigniri în faţă fără a fi pedepsit, un jongler care să spună şi poeme eroice şi un călău, care să stea să şlefuiască ţepele alea promise acum cinci ani." Laura Cernahoschi

Caută-l şi-l vei găsi

Te întâmpină cu aceeaşi privire caldă şi dătătoare de speranţă, cu aceleaşi cuvinte desprinse din inimă: "Doamne ajută!". Are uşa deschisă mereu pentru cei ce vor să-şi mărturisească păcatul şi durerea, şi cu vorba-i plină de bunătate şi dragoste fără margini, atât pentru săracul ostenit, cât şi pentru cel bogat, dar cu credinţă în D-zeu. Şi îşi împarte cu fiecare averea-i nepreţuită, îţi oferă, fără să ceară nimic în schimb, o pildă de urmat şi un crez, pe care le-a înşirat atât de frumos într-o carte cu titlul "Logosul întrupat în tradiţie şi scriptură". Şi de citeşti despre frumuseţea vieţii creştine, despre puterea dumnezeiască şi adeverirea acesteia în viaţa ordonată a fiecăruia dintre noi, despre predestinare pentru fericire şi nevoia noastră de a fi mântuiţi prin jertfa Domnului Iisus Hristos, atunci nu eşti în pierdere. Câştigul este imens. Cu aceste cuvinte a hrănit şi hrăneşte în continuare nenumăraţi credincioşi, îi îmbogăţeşte duhovniceşte pe drumul spre desăvârşire. Se adresează cu iubire părintească, cu multă smerenie şi ne îndeamnă spre găsirea dreptei cărări spre împărăţia veşnică. Şi ne sfătuieşte să fim mereu surprinşi înţelepţi la minte şi curaţi la inimă şi să nu lăsăm povara iertării şi a spovedaniei pe seama urmaşilor noştri. Dacă îl cauţi, îl găseşti pe părintele iconom Alexandru E. Cornoiu şi-ţi va da o lecţie plină de pilde, de încredere, de putere şi curaj, pentru că, "Cel care mă găseşte, găseşte viaţa..., dar cel care păcătuieşte împotriva Mea îşi distruge sufletul ".

La mulţi şi fericiţi ani!

Asemeni plantelor care trebuie să crească
şi care au nevoie de apă de ploaie,
la fel şi omul însetat, care aleargă
să-şi potolească setea prin deşertul vieţii,
este fericit să găsească acel firicel subţire ...
de apă izvorâtă din adâncurile pământului...
Că sufletele trebuie să se adape mereu
la izvorul inimii, pentru a supravieţui.
Şi unii sunt mai însetaţi de dorinţă,
de speranţă şi de credinţă.
Lumea în care trăim s-a schimbat,
viaţa a devenit mai grea
şi atunci aşteptăm minuni sau miracole...
Fie ca aceste miracole să prindă rădăcini,
să înflorească acolo unde le este cel mai bine
şi cald, în inima noastră.

Alergând după o stea

Am alergat după o stea mereu şi atunci când am găsit-o, eram surprinsă de simplitatea şi naturaleţea ei... Cât de pământeană! Avea aceleaşi trăsături ca cea pe care am lăsat-o în urmă, mai neşlefuită şi cu obstacole... Nimeni nu s-a gândit s-o ridice, s-o preţuiască şi să o protejeze. Am trecut pe lângă ea şi am lăsat-o să se piardă în adâncuri. Iar cea nouă mi-a înlesnit drumul spre lumină şi libertate, o libertate după care am aleargat mult şi la capătul drumului am descoperit o lume plină de şabloane de viaţă, de trăire şi simţire, de la care nu m-am putut abate, şi căreia m-am supus de bună voie. Am găsit un sistem pus la punct, autoritar, cu tipare pentru case şi locurile de joacă, cu reguli pentru copii şi părinţi, cu obligaţii, cu drepturi... Totul a fost clădit în aşa fel încât m-a asimilat treptat... Căsătoria, primul copil, prima casă, primul împrumut..., planuri bine gândite şi pregătite din vreme..., de la plantarea pomilor în parcuri sau pe aleile unor noi cartiere, îngrijirea spaţiilor verzi, amenajări de grădini, de spaţii de joacă..., totul pare desprins dintr-un tipar croit anume, cu reguli fără de care nu aş putea supravieţui în această societate. Şi acest sistem mi-a dat siguranţă şi curaj de a păstra această steluţă, care mi-a călăuzit paşii spre noi căutări şi adevăratele împliniri, să o iubesc şi să fie aceeaşi călăuză sigură şi devotată pentru copiii şi nepoţii mei.

Mărul otrăvit

Valoarea ta ca om se legitimează prin utilitatea pentru ceilalţi. Chiar dacă ai fost contestat, acum trebuie să stai la pândă, în expectativă şi să înhaţi ce mai poţi înhăţa din propria-ţi pădure? Ai grijă, pădurea în care trăieşti nu e virgină... Trăiesc acolo gorile pline de forţă care te pot răpune în orice moment, tigrul, cel mai redutabil dintre animale şi leul, regele înscăunat pe vecie, care nu au nevoie de ajutor din partea ta... Te-ai situat în afara lor şi ai acţionat de capul tău... Acum te întorci ispăşit la ai tăi să le ceri clemenţă şi o nouă şansă... După ce i-ai târât într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, impunând regulile tale şi principiile tale, fie cu de-a sila, fie prin viclenie şi şiretlicuri, vânzând sau împărţind ceea ce nu aveai... Iar toţi ai tăi au stat şi au acceptat această luptă, fără pauză, cu gândul la o victorie care să-i scoată din starea latentă în care căzuseră... Şi cum aceasta s-a transformat în înfrângere, normal ar fi fost să faci un pas inapoi... Dar aceasta nu te-a zdruncinat, ci te-a înveninat, continuând această luptă nesfârşită cu tine, cu orgoliile tale, cu ambiţiile exagerate... Şi-n spatele tău sunt din ce în ce mai mulţi care încep să se amuze, să-ţi conteste valoarea după un şir îndelungat de constrângeri în a-ţi recunoaşte superioritatea. Cu asemenea pretenţii, este greu să obţii victorii sau să le fii de folos membrilor tăi, din ce în ce mai nefericiţi că nu au avut ce lua din ce le-ai promis... Se pare că din mărul otrăvit ai muşcat primul şi-ţi aperi cu ghearele şi cu dinţii ceea ce te-a făcut să pierzi: URA. Îţi aperi cu ghearele şi dinţii imperiul şi fiecare supus al tău trebuie să guste din mărul otrăvit şi să acţioneze cu ură şi mânie împotriva tuturor, căci ura şi mânia sunt la modă în perioada de criză.

Marea Moartă

Marea Moarta este situată în Orientul Mijlociu, între Israel şi Iordania având o suprafaţă de circa 1000Kmp (76 km lungime si 16 lăţime) şi o adâncime de 396 m.
Marea Moartă nu e chiar moartă...
Însuşi Regele Irod i-a recunoscut binefacerile şi acolo şi-a restabilit sănătatea şi liniştea.
Şi tot despre miraculoasele binefaceri ale ei a aflat şi Regina Cleopatra, recăpătându-şi tinereţea şi strălucirea pielii.
"S-a dovedit că acest nămol are proprietăţile de a elimina durerile de cap şi migrenele. Uimitor, aceste minerale au caracteristici vindecătoare şi relaxante pentru numeroase afecţiuni medicale, incluzând artrita, inflamaţiile oaselor sau cartilagiilor, mielita, nevrita, reumatismul, stresul, oboseala şi insomnia."
La muzeul Israel din Ierusalim sunt expuse Manuscrisele descoperite la Marea Moartă şi care conţin texte de rugăciuni, fragmente de poezii, texte de înţelepciune...
Datorită componenţei sale (contine 21 de minerale dintre care 12 nu se găsesc decât aici), nimic nu poate supravieţui în Marea Moartă.
Legendele spun că pe fundul acestei mări s-ar afla ruinele oraşelor Sodoma şi Gomora. Ea constituie o destinaţie turistică căutată în zilele noastre.

Mizantropii

Oameni care decepţionează,
oameni cu două suflete,
la început amabili, apoi belicoşi...
ademenitori, profitori şi scandaloşi...
oameni ce par oameni printre oameni,
dar sunt capcane de suflete de oameni,
care s-au deghizat şi ne-au dominat
cu avansuri şi gesturi, cu iluzii şi resturi
de la capcana întinsă şi liniştea promisă...

"Când atitudinea ideală a unui om depăşeşte o anumită măsură, când bunătatea şi omenia sa iau forme surprinzătoare, este cazul să fim cu totul bănuitori." psiholog italian.
Şi câte acrobaţii a făcut ca să fie acolo sus, cocoţat şi de unde să-şi privească supuşii cu superioritate, uitând de cei care au fost prinşi captivi în plasă cu fascinaţia lui, cu amabilitate şi gesturi amicale, cu avansuri şi promisiuni, îmbrobodiţi atât de bine ca să nu mai vadă şi să renunţe la orice fel de prevedere.
Şi cei captivi sunt atât de tineri, netrecuţi prin ciurul înşelăciunii, şi sunt primii care cad victime acestor măsluitori de suflete pure..., răpindu-le din fragedă vârstă candoarea şi plăcerile cu adevărat omeneşti, bucuria de a trăi şi fericirea... Şi "îndărătul acestor rătăciri nu stă nimic altceva decât o banală greşeală.'
Cunoaşterea omului - Alfred Adler