O altă lume

O altă lume în care, de la răsăritul ei şi până la apus, face parte dintr-un scenariu bine gândit şi apoi bine regizat, astfel ca „actorul” să fie permanent pregătit în faţa momentelor importante din viaţă: să nu fie surprin neplăcut sau să fie traumatiza psihic, să aleagă acele căi de urmat care i se oferă, să se supună acestor reguli stabilite în imaginar şi care se suprapun simetric peste realităţile vieţii. Totul este construit cu migală şi precizie iar omul are impresia că se afla în propriul univers şi toţi se mişcă şi acţionează în numele său. Sunt companii specializate care se ocupă permanent în a oferi surprize, în a organiza nunţi, botezuri, înmormântări... Acestea funcţionează perfect şi e trebuie să intre în acest joc al surprizelor, iar emoţiile şi teama de reuşită le mută pe umerii celor care fac mereu acest lucru, şi-l fac bine. Nimeni nu îl obligă să adere la aceste tipare, dar o face cu bucurie şi se supune acestor reguli de conduită, într-o societate civilizată. Aici se regăsesc farmecul şi armonia vieţii, când omul este prins de bună voie în acest şir neîntrerupt de reguli şi şabloane, bine experimentate, şi pe care le urmează neîncetat. Cât respect, câtă migală şi răbdare, cât calm şi câtă grijă pentru fiecare! Este gustul dulce şi aromat al libertăţii. Este farmecul unei societăţi care funcţionează cu oameni şi pentru ei, lipsiţi de barierele care să le însemne hotarele sau proprietăţile. Oameni care locuiesc într-un „infern”, dar se simt ca într-un palat. Pe când la noi e invers: oamenii locuiesc într-un "palat", dar se simt ca în infern.

Mereu alături...

„Noi venim spre tine pentru că tu ne arăţi drumul şi, cum ai spus de atâtea ori, ai uşa deschisă pentru toţi care vor să te viziteze. Tu eşti acolo şi ne aştepţi , asa că te vom vizita de câte ori vom putea. Meritul regăsirii este al tău. Fără acest blog nu ţi-aş fi putut scrie acum.
Mereu m-am gândit la tine. Mai auzeam câte o informaţie vagă: „a fost în Bucureşti...”
Am aflat de întâlnirea ta cu foştii elevi, dar destul de târziu. Tare aş fi vrut să te văd atunci. M-am întristat la gândul că ai fost atât de aproape de mine şi totuşi...
Să ştii că am rămas la fel de „nemulţumită, neastâmpărată şi mereu
în căutarea idealului”, în mare, o persoană incomodă.
Deşi, de multe ori, mi-a fost greu, sunt mândră de lucrurile pe care le-am realizat.
Şi totul, datorită ţie, care prin prezenţa, acţiunile şi sprijinul tău moral, m-ai susţinut şi m-ai încurajat.
Mereu alături de tine, egîlcescu,
Cristina”

O poartă deschisă

Tu ai făcut ca pentr-o clipă
să stau ţintuită pe-a mea prispă,
să simt o lacrimă pe-obraz,
de bucurie e, nu-i de necaz...
Că totul este minunat
Că după ce am adunat
atâţi ani într-un sertar,
cum au trecut, nu am habar,
dar au trecut aşa uşor
şi tot aud paşi în pridvor,
că stau cu gândul şi cu dor
şi-aştept să se deschidă poarta
de cel ce i-am urnit ieri soarta...
Că poarta a rămas deschisă
de-atunci... dar azi tu eşti decisă
să predai o lecţie nouă
numai pentru amândouă,
să ne-aducem iar aminte
de tot ce-a fost înainte,
când erai mereu curioasă,
dornică şi curajoasă,
mereu nemulţumită;
azi te simt mai împlinită...

Iar, dacă pe acea poartă a intrat
cea care era mereu nemulţumită,
puţin neastâmpărată
şi mereu în căutarea idealului,
fericirea mea e fără margini...
Îţi mulţumesc frumos
pentru gândurile tale, Cristina...
Te îmbrăţişez cu drag
şi poarta inimii mele va fi mereu
deschisă pentru tine...
Legătura care s-a înfiripat între noi,
acum, după atâţia ani,
o simt mult mai profundă...

Model?

„Eli, bine te-am găsit!!!!!!!!
Arhiva datează din 2003 şi eu
de-abia acum te-am găsit. Îmi pare rău! N-am reuşit să-ţi
văd toate pozele, dar cea postată mi-a fost suficientă ca
să-mi liniştească dorul de tine.
La începutul carierei mele ai fost pentru mine modelul de
care aveam nevoie să pornesc la drum. Am şi acum agenda în
care mi-am notat informaţii de la orele de asistenţă. Nu
ştiu ce-ai gândit despre mine atunci, dar dorinţa mea de a
te urma a fost sinceră.
Am multe amintiri frumoase legate de tine şi care mă
susţin în continuare. Acum sunt aproape de vârsta la
care tu te-ai pensionat şi pot spune că modelul
funcţionează, ba chiar îl transmit mai departe.”
Cu drag, Cristina Ilie

Pentru Antusa

Generaţii de-a rândul, multe conştiinţe tinere au trecut pe lângă mine... Şi amintirile mele sunt atât de vii, le retrăiesc cu fiecare regăsire după mulţi, mulţi ani... Nu puteam să mă înşel... Ochii tăi au rămas aceeaşi...
Te-am redescoperit ca om matur şi ca pasionat de artă. Ai păşit pe un drum minunat pavat cu dale strălucitoare de părinţii tăi atât de talentaţi...
Şi eu mă simt acum privilegiată că i-am cunoscut într-o perioada a tinereţii mele şi lucrările divine ale tatălui tău şi-au găsit un loc, un sanctuar într-un colţ de ţară unde se află un alt sanctuar cu lucrările maestrului Brâncuşi...
Oare această prietenie din tinereţe se mai confirmă la o eventuală revedere? Cred ca da!
Cu stimă şi admiraţie pentru dragostea voastră faţă de frumos, sensibil şi nobil.

Pentru Dragoş

Această toamnă, ca şi cele de odinioară, mă duc cu gândul înapoi la minunatele clipe petrecute alături de voi...
Şi florile care mă însoţeau la fiecare început de an, şi zâmbetele voastre atât de pure, şi dorinţele voastre, şi reuşitele... De toate îmi amintesc, când v-aţi prins în zborul vieţii, iar eu aştept... Şi nu în zadar... Din zborul vostru vă opriţi, rând pe rând, pentru o clipă, şi vă amintiţi de mine...
M-au surprins plăcut cuvintele tale... Mă bucur pentru reuşitele tale şi ale familiei...
Şi când sunt departe de ţară, fiecare gând mi se pare un tezaur sublim redescoperit şi abia acum îi pot preţui valoarea şi frumuseţea...Mă simt minunat lângă nepoţii mei... Anul acesta, plin de evenimente în familia Isabelei, m-a detreminat să fiu prezentă... Andrei a împlinit 10 ani, Isabela 40, iar Ioana sărbătoreşte majoratul... Aici, majoratul se sărb. la 16 ani.
Un alt eveniment fericit pentru mine, într-un cadru special, intim şi plin de voie bună, într-o atmosfera caldă, prieteneacă, într-o zi sfântă, de Florii, când primăvara şi-a trimis razele calde ale soarelui să pătrundă în micul sactuar al sufletului şi al inimii, în acest loc, departe de ţară, mi-am prezentat primul volum de poezie IERI ŞI AZI.
Poate că această imensă bucurie, cu care nu eram deprinsă, s-a lăsat asupra mea ca o povară mult prea grea de dus, pe când sufletul meu se zbătea ca într-o luptă fără răgaz şi aşteptam să mi se limpezească gândurile, să pot aşterne în voie câteva cuvinte pe prima carte editată... Să fiu în toamna vieţii şi să mă strecor prin labirintul amintirilor, şi să mă încălzesc la soarele lor... Cred că am reuşit. Azi mă simt mai împlinită sufleteşte, alături de cei dragi, mai ales, de fiica mea, căreia am reuşit să-i fac cadou această carte, la împlinirea vârstei de 40 ani. A fost minunat... O atmosferă de sărbătoare între prieteni, foşti elevi (Rodica Ţenea, Isabela Gîlcescu)...
Mă gândesc la o întâlnire cu voi... Poate la vară... Ce zici?
Îmbrăţişări tuturor,

Marc Levy - Şi dacă e adevărat...

"Ce-o să-ţi spun nu e uşor de înţeles, e imposibil de admis, dar dacă ai vrea să-mi asculţi povestea, dacă ai vrea să ai încredere în mine, atunci poate că vei sfârşi prin a mă crede şi asta e foarte important fiindcă eşti, fără să ştii, singura persoană din lume cu care pot împărţi acest secret."
O minunată poveste, poate că e greu de înţeles şi imposibil de admis...
Dar dacă te laşi prins în această aventură extravagantă, dacă citeşti totul, cuvânt cu cuvânt, şi te laşi purtat de vis... multă vreme te vei gândi la această carte, o vei iubi şi vei împărtăşi secretul ei celor care au încredere şi vor înţelege...
Un elogiu adus iubirii din care au izvorât făgăduieli scrise cu cerneala iubirii şi a statorniciei. Pentru că totul se clădeşte în doi, la adăpost de privirtile străine, în taina unei încrederi unice, peste care domneşte cea mai scumpă virtute hărăzită omului, iubirea, ce intră în viaţa fiecăruia aşa cum intrăm în anotimpul verii, dornici să svurăm fiecare vrajă desprinsă de pe razele binefăcătoare ale soarelui.
Să te laşi în voie, să pluteşti pe arpile aceste aventuri nemaiauzită, nemaiîntâlnită, nemaivăzută, să te laşi prins în jocul ei atât de firesc şi misterios, să termini ceea ce credeai că nu se mai sfârşeşte şi să te laşi furat de gânduri, de întrebări, de suferinţă pentru multă vreme. Aş spune că timpul s-a oprit în loc, stelele au pălit una câte una, florile au refuzat să se deschidă...
Merită să le citeşti.


"Numai când dai din puţinul pe care-l ai dai cu adevărat."