Pilde

Am citit undeva că există "nefericiţi de profesie" adică, oricât de bine le-ar merge, găsesc ceva care să nu le fie pe plac, motive să fie necăjiţi şi trişti, să se plângă mereu. Unii îşi pierd încrederea şi răbdarea. Există o poveste foarte frumoasă şi cu multe învăţăminte pe care am citit-o despre Sfântul Filaret care şi-a pierdut avuţiile, dar încrederea în Dumnezeu şi răbdarea, şi bunătatea, nu. Toată viaţa a dăruit din averile lui, a ajutat săracii şi s-a dus vestea de bunătatea lui Filaret, care nu a încetat nici în pragul sărăciei lui. Înainte de a muri, şi-a binecuvântat copiii şi nepoţii şi le-a proorocit ce viaţă vor avea şi i-a sfătuit să nu strângă averi pe pământ şi "...iubirea de străini să nu o uitaţi, pe văduve să le sprijiniţi, sărmanilor să-i ajutaţi, pe cei bolnavi să-i cercetaţi şi pe cei închişi în temniţă să nu-i treceţi cu vederea; pravila bisericească să nu o lăsaţi, cele străine să nu le răpiţi, la nimeni să nu faceţi strâmbătate, nici să grăiţi de rău pe cineva; să nu vă bucuraţi de nenorocirile ce se întâmplă prietenilor sau vrăjmaşilor voştri, pe cei morţi să-i îngropaţi şi să faceţi pentru dânşii pomenire în sfintele biserici..." Pe 1 Decembrie, în fiecare an, se sărbătoreşte Sfântul Filaret. Şi poate că acum, în preajma sărbătorilor de iarnă, aceste pilde ale Marelui Sfânt sunt vii şi capătă noi semnificaţii în ciclul spiritual al fiecăruia dintre noi, de înălţare şi purificare.