Să-i spun

Să-i spun, să-i spun ce cred?

Dar unde s-o găsesc,

Că nu e-n-drumul meu

Şi oricât am căutat-o,

Ea m-a minţit mereu,

Iar eu, încă, cred c-o mai iubesc.

Să-i spun, dar ce să-i mai spun?

Că a uitat de mine,

Până şi viaţa, când i-am cerut,

S-o întoarcă din drum,

Mi-a dat lacrimi şi m-a durut,

Numai să-i fie ei bine.

Să-i spun, dar nu-i mai spun...

Că iubirea este o amăgire

Şi vreau să plâng,

Să mă pierd în visul ei,

Şi tăcerea ce i-o strâng,

Să-mi rămână, de la ea, o amintire.

Să-i spun, dar am ce îi spune,

Cum mă ascund în visul de copil

Şi mă întreb, inocent, dacă mai pot s-o mint,

Când nu-i mai pot da iubire,

Nici neuitatul meu alint,

Când se trezea în dimineaţa de april...

Îi spun, de ce să nu-i spun,

Că mi-am ales alt drum,

Iar ea e liberă să facă ce vrea

Cu viaţa ei, chiar din clipa asta,

Să nu facem despărţirea grea;

Aşa, am devenit omul cel mai bun.

2012-02-16

Eli Gîlcescu