luni, 13 februarie 2012

Femeia, eterna iubire

Aşa că, închide ochii şi te vei simţi cea mai puternică fiinţă de pe pământ. Vei aduna toată bucuria în inima ta. Nu trebuie decât, să te gândeşti la ea şi vei simţi cum prinzi aripi în drumul tău. Vei fi despovărată de îndoieli mărunte, de răspunderi nemeritate, de socoteli neterminate. Acolo, sub pleoapele tale, în adâncul lor, de acolo de unde vin lacrimile de bucurie sau de tristeţe, tot de acolo, se pot revărsa cele mai frumoase poveşti de iubire. Ele sunt acolo, în locul unde ai ascuns suferinţa… Trebuie să închizi ochii şi te vei trezi însufleţită, dezmierdând ceea ce ţi-a rămas, cu mişcări tandre, cu vorbe blânde… Închide ochii şi visează la acea noapte îngăduitoare, care se întrevede şi în care desluşeşti dâra firavă de fericire, vei auzi susurul apei cu luciri ca de oglindă, şi copacii cu umbra lor tainică, purtând cupola ramurilor încărcate de stele, în care întrezăreşti frunzişul dantelat, legănat de adierea vântului… Îndrăzneşte şi trăieşte intens acest binecuvântat moment şi desprinde acel dram de noroc care să-ţi fie temelie solidă pentru un altfel de drum… Dar dacă te laşi prinsă în această aventură, dacă te laşi purtată de vis, multă vreme te vei gândi la acest moment, îl vei iubi şi vei împărtăşi secretul tău, celor care au încredere şi vor înţelege acest elogiu adus iubirii... Pentru că totul se clădeşte în doi, la adăpost de privirile străine, în taina unei încrederi unice, peste care domneşte cea mai scumpă virtute, hărăzită omului - iubirea, ce intră în viaţa fiecăruia aşa cum intrăm în anotimpul primăverii, dornici să savurăm fiecare vrajă desprinsă de pe razele binefăcătoare ale soarelui.
Să te laşi în voie, să pluteşti pe aripile acestei aventuri nemaiauzită, nemaiîntâlnită, nemaivăzută, să te laşi prinsă în jocul ei, atât de firesc şi misterios, să termini ceea ce credeai că nu se mai sfârşeşte şi să te laşi furată de gânduri, de întrebări, de pasiuni pentru multă vreme, asemeni fluturelui Monarch care se naşte şi prin câte chinuri trebuie să treacă ca să poată zbura şi să ne încânte cu frumuseţea lui. Atunci, vei spune că timpul s-a oprit în loc, stelele au pălit, una câte una, florile au refuzat să se deschidă... Da, pentru tine, femeie, astăzi, timpul va sta pe loc, va înmărmuri, plecându-se cu evlavie în faţa măreţiei şi iubirii tale.

Femeia, eterna iubire, astăzi, are chip şi nume: Manuela

La mulţi ani!

2012-02-13