Sorin, noul vecin, un spirit apolinic, cel care este un caracter puternic, caracter ce dincolo de el, întrezăreşti echilibrul, lumina şi curăţenia trupului şi a ţinutului său, însufleţit de armonie, măsură şi, încă odată spun şi accentuez, curăţenie. Să fie asta trăsătura dominantă a zodiei lui? Să fie el cel uns de Dumnezeu, cel trimis anume pe aceste meleaguri, care să pună, în adevăratul sens al cuvântului, în valoare pământul, dându-i o faţă nouă, reîntinerit cu pământ proaspăt, care să facă puntea dintre ieri şi azi… Că până la urmă este omul iubitor de pământ - el însuşi un semn puternic al focului, dar cu ascendent spre taur, capricorn, fecioară, semne ale pământului - care va crea un mic univers, un alt izvor ce nu s-a lăsat găsit… Pământul este cel ce-i dă putere, curaj şi temeinicie. Din spaţiul limitat, va înflori, cu voia sau fără voia cuiva, o oază de linişte şi confort, o capodoperă a gândirii zbuciumate şi fără odihnă, o floare rară printre cele existente, flori de câmp, banale, dar prietenoase… Nimeni nu credea că va avea loc de mişcare în spaţiul îngust, dar poate că de atât avea nevoie şi nimic mai mult, sau poate că a fost piatra de încercare, testul suprem de a-i pune la încercare pe vecinii cu care va păşi alături, de care se poate sprijini la nevoie, dar şi de a afla cât de lacomi şi avari sunt, cât preţuiesc… Da, acesta a fost testul vieţii lui, chiar dacă limitele lui nu sunt atât de vaste precum le văd alţii, poate că accesoriile pe care le foloseşte, în ansamblul micului-mare univers, sunt pământene şi ele vin să reîntregească ceva ce era trunchiat, să cizeleze, să asambleze… Este omul care face artă, chiar din condei, din privire, din pisăgeală… Că este una să ştii ce să ceri şi alta să aştepţi să ţi se ceară. El este omul cu un pas înaintea celorlalţi… Este de acţiune şi în acţiune, te trezeşti cu el peste tot, dispare când nici nu te aştepţi, reapare încercănat, preocupat, poate şi noaptea, departe de ochii sfredelitori ai vecinilor, poposeşte în faţa locului ales, meditează, priveşte cerul cu toată încrengătura de stele şi se lasă în voia lor, cuprins de gânduri, ghicind sau intuind calea dreaptă pe care să păşească în zorii zilei ce va urma… Este omul care gândeşte prea mult, poate că şi pentru cei din jur, se implică în acţiunea de creaţie, vrea totul pe de-a-ntregul, dar un întreg construit cu migală de mintea lui, din suflet, iubind victoria, după ce a ştiut să inventeze, să inoveze, să asude… Va fi, pe lângă celelalte creaţii personale, un proiect de suflet, o poveste de viaţă şi un personaj, stăpân pe destinul său. Va fi, până la urmă, şi la propriu şi la figurat, deasupra tuturor, privindu-şi, din sferele înalte, supuşii care, la rândul lor, sunt truditori neobosiţi ai pământului cufundat în beznă, trăind ca tot omul de rând, dar şi curios de ce se află în interiorul zidurilor înalte. I-aş propune distinsului vecin, să se gândească la o inaugurare şi pentru o zi, să aibă porţile deschise pentru curioşi… Că orice foame trebuie potolită cât mai grabnic… Şi foamea aceasta poate ucide… Ai grijă, vecine, de supuşii tăi!
