Din ce în ce mai insuportabili şi indescifrabili devin unii scribi,
indiferent de onorul ce li se cuvine, într-o lume exaltată şi
atât de îndepărtată de pământenii şcolari, care abia îşi cunosc
sensul vieţii, dar pe cel al cuvintelor, cu atât mai puţin…
Că sunt la începutul alfabetului şi al poveştilor nemuritoare
şi ce greu le vine să se deprindă, în această lume,
prezentată ca desprinsă din poveste, cu comentatorul erudit.
E atât de alambicat încât îl lasă în ceaţă pe novicele
autor de carte, neştiind încotro s-o apuce,
lăsând în urmă predilectele comentarii academice,
agreând joaca simplităţii, în lumea lui,
unde se simte stăpân de drept. Pentru că acolo,
a deschis ochii şi acolo, se simte cel mai bine,
în lumea poveştilor despre copii ce aparţin normalităţii.
Şi tot acolo, a simţit bagheta magică a unei zâne,
uitată de unii mult prea repede, fără de care n-ar fi
existat povestea unui debut fericit, cu un personaj greu de imaginat.
El este călăuză şi dascăl.
