Valoarea ta ca om se legitimează prin utilitatea pentru ceilalţi. Chiar dacă ai fost contestat, acum trebuie să stai la pândă, în expectativă şi să înhaţi ce mai poţi înhăţa din propria-ţi pădure? Ai grijă, pădurea în care trăieşti nu e virgină... Trăiesc acolo gorile pline de forţă care te pot răpune în orice moment, tigrul, cel mai redutabil dintre animale şi leul, regele înscăunat pe vecie, care nu au nevoie de ajutor din partea ta... Te-ai situat în afara lor şi ai acţionat de capul tău... Acum te întorci ispăşit la ai tăi să le ceri clemenţă şi o nouă şansă... După ce i-ai târât într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, impunând regulile tale şi principiile tale, fie cu de-a sila, fie prin viclenie şi şiretlicuri, vânzând sau împărţind ceea ce nu aveai... Iar toţi ai tăi au stat şi au acceptat această luptă, fără pauză, cu gândul la o victorie care să-i scoată din starea latentă în care căzuseră... Şi cum aceasta s-a transformat în înfrângere, normal ar fi fost să faci un pas inapoi... Dar aceasta nu te-a zdruncinat, ci te-a înveninat, continuând această luptă nesfârşită cu tine, cu orgoliile tale, cu ambiţiile exagerate... Şi-n spatele tău sunt din ce în ce mai mulţi care încep să se amuze, să-ţi conteste valoarea după un şir îndelungat de constrângeri în a-ţi recunoaşte superioritatea. Cu asemenea pretenţii, este greu să obţii victorii sau să le fii de folos membrilor tăi, din ce în ce mai nefericiţi că nu au avut ce lua din ce le-ai promis... Se pare că din mărul otrăvit ai muşcat primul şi-ţi aperi cu ghearele şi cu dinţii ceea ce te-a făcut să pierzi: URA. Îţi aperi cu ghearele şi dinţii imperiul şi fiecare supus al tău trebuie să guste din mărul otrăvit şi să acţioneze cu ură şi mânie împotriva tuturor, căci ura şi mânia sunt la modă în perioada de criză.
