Oricât de pustiitoare i-au fost vremurile şi oricât de prădalnici i-au fost oamenii, nu au izbutit s-o clintească din drumul ei, să-i pună stavilă sau s-o întoarcă din drumul ei prin glia strămoşească, acolo unde a vieţuit de când se ştie, după credinţa şi datina străbună. Chiar dacă puterile începură să-i scârţăie, nu se da bătută… Ea a împărţit şi binele şi răul cu fiica sa, cu nepoţii ei, care veneau unul după altul, să-i oblojească rănile sufletului, din ce în ce mai trist şi obosit, lângă trupul din ce în ce mai bătrân şi scorburos, acolo unde pot creşte mlădiţele tinere, care să se înfrupte din avuţia lui. Nu a avut gânduri de separare… Erau lipiţi de locul natal, erau legaţi de casă şi pământ, cu rădăcini înfipte atât de adânc, că nimeni şi nimic nu-i putea clinti din loc. Viaţa a învăţat-o că pentru a supravieţui, trebuie să stea lângă ai ei, să se sprijine pe ei, să viseze o dată cu ei, să atingă idealul dorit, să trăiască în curăţenie sufletească, să se ocrotească unul pe celălalt.
Era frământată de un gând mai înalt: gândul de a moşteni, spre apusul vieţii, averea care îi lipsea şi pentru care s-a zbuciumat atâta, cerând şi implorând… Cerea un drept al ei, o bucată de pământ rămasă de la bărbatul cu care a trăit şi cu care a avut doi copii. Ea era fată săracă, cu părinţi şi mai săraci, iar prima bucată de pământ a avut-o de la Muma şi Unchiu, oameni fără copii, dar cu sufletul mare pentru cei sărmani.
Cuvintele ei minunate, neauzite şi nerostite de nicio fiinţă omenească până atunci, au străbătut până la marginea pământului, până la cer. Domnul, cucerit de frumuseţea şi blândeţea femeii, a sărit în ajutor, dar prea târziu să se bucure, sau poate prea devreme, ca să ştie că averea sufletului ei preţuia cu mult mai mult decât averile materiale. Căci avuţiile ei, adunate cu atâta sârg, fără să primească ceva de pomană, sunt măsurate de cântarul bunătăţii şi al omeniei. Când a mâncat o pâine curată, muncită cu sudoarea frunţii, a împărţit-o cu cei de un leat cu ea, iar izvorul sufletului se revarsă asupra celor cunoscuţi prin vorbe de suflet… A urcat în viaţa ei multe golgote şi a răzbit. Oare care a fost secretul ei? Ce forţă a îndemnat-o să se încumete la aceste lucrări, să le izbândească?
