Să-ţi fie pământul, Acolo, bogat,
Ca-n viaţă şi-n moarte, să fii împărat,
Să scrii alt poem de viaţă şi dor,
Pentru bietul popor, de grabă, muritor.
Să scrii un poem de iubire şi cânt,
Aşa cum l-ai scris, cât ai fost pe pământ,
Să-ţi fie iertată tristeţea din gând,
Pe noi ne-ai lăsat mai trişti şi plângând.
Ne-ai lăsat sleiţi de puteri şi oftând
După versul de aur ce-l rosteam lăudând
Un popor viteaz şi o ţară de vis;
Clădeşte, Acolo, un nou paradis.
