La izvor
În zori de zi, în geam bat ploi,
E moină şi întunecat,
Dar lumina ta m-a deşteptat
Din chinuri şi m-a vindecat.
M-ai scos la aer şi-am simţit
Cum mă-nvăluie, la asfinţit,
Mirosul vechi de levănţică,
Ce m-a întors, din drum,
La izvorul cel dintâi,
Să-mi spună ce mai e de spus
Şi a uitat, că eram mică.
De azi, lângă izvor,
Va sta, mereu, al meu ulcior,
Să se umple de dor.
2012-01-23
Am văzut plutind uşor
Soarele vru să le fure
(că şi el frige de drag),
norul însă l-a umbrit,
vîntul i-a făcut bărcuţă,
cerând nufărului frunze;
şi le-a dus, din val în val,
până dincolo, pe mal,
şi de-acolo, buburuze
se-nhamă, ca să le ducă
şi să le pună pe prag,
unde fierbeau alte buze.
Silvia
2012-01-23