Noi n-am ajuns străini;
Poţi fi tu, poate fi oricine,
Cu aere de irealitate,
Nimic probat, ci doar părere
Şi o patină de legendă.
Surâs umbrit, descurajant
Cu surâsuri ocolite,
Chiar dacă timpul, alarmant,
Îmi dă răspunsuri otrăvite.
Am suferit marele delict
Când m-am deschis întârziat,
Punând mereu, prea din instinct,
Un dor pe versu-ţi platinat.
Şi timpul are de-nfruntat
Anotimpul, mult prea indiscret,
Având atâtea de-ndurat,
Descifrând al meu secret.
Dar îmi este cunoscută
Necunoscuta ta chemare,
Azi, surdă şi mută,
Chiar şi prea lungă,
Siluindu-mi iubirea,
Acum, prizonieră de drept,
Pe caldarâmul pustiu
Şi însângerat, de la piept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu