Două fete - la izvor

La izvor

În zori de zi, în geam bat ploi,

E moină şi întunecat,

Dar lumina ta m-a deşteptat

Din chinuri şi m-a vindecat.

M-ai scos la aer şi-am simţit

Cum mă-nvăluie, la asfinţit,

Mirosul vechi de levănţică,

Ce m-a întors, din drum,

La izvorul cel dintâi,

Să-mi spună ce mai e de spus

Şi a uitat, că eram mică.

De azi, lângă izvor,

Va sta, mereu, al meu ulcior,

Să se umple de dor.

2012-01-23

Am văzut plutind uşor

Soarele vru să le fure
(că şi el frige de drag),
norul însă l-a umbrit,
vîntul i-a făcut bărcuţă,
cerând nufărului frunze;
şi le-a dus, din val în val,
până dincolo, pe mal,
şi de-acolo, buburuze
se-nhamă, ca să le ducă
şi să le pună pe prag,
unde fierbeau alte buze.

Silvia

2012-01-23