„Uneori am impresia că cei mai mulţi oameni pe care îi întâlnesc nu trăiesc. Parcă sunt posedaţi, mereu ocupaţi, dar nici eu nu ştiu de către cine. Umblă prin lume şi, în loc să trăiască, aşteaptă să moară. Când le-o veni ceasul.” Anatol Basarab
Adevărat grăieşti. Mi se par somnambuli, pierduţi în spaţiu, fără vlagă, dezinteresaţi. Trec pe lângă viaţă fără să o atingă, să-i simtă frumuseţea şi farmecul de fiecare zi. Sunt preocupaţi de taxe, impozite, rate, datorii. Dar ţin minte şi nunţile cu împrumut, poate că şi înmormântările vor fi tot cu împrumut, adică vii la mine, ca urmaşii mei să vină la tine.
Nunta este cel mai păgubos credit. Factura de plată îţi vine când nu te aştepţi. Pot veni câte două sau trei pe lună şi atunci eşti pierdut şi obligat să faci alt credit nerambursabil de la bunici, de la părinţi… Şi iată cum debutul căsniciei s-a transformat într-o metodă de a obţine un împrumut mascat pe termen neprecizat. Pentru mulţi tineri, nunta este singurul mod de a strânge banii necesari pentru a-şi începe viaţa pe cont propriu. “Creditul” acordat de rude şi prieteni va fi returnat de-a lungul întregii vieţi. Şi să te încumeţi la o asemenea aventură, să rişti chiar, trebuie să ai un curaj fără margini, dar şi un serviciu bun, o moştenire, ceva care să te scoată din încurcătură. Asta e nunta pe datorie, te îndatorează pe viaţă, te ţine legat de mâini şi picioare, nici să divorţezi nu poţi, poate că să faci copii, să-i botezi tot pe datorie, acoperind pe cele de la nuntă şi uite aşa o ţii până te ţin puterile… Nunta din zilele noastre a devenit o afacere, nu un ajutor pentru cei care păşesc în doi pe această insulă minunată a căsătoriei. Cel care este invitat la nuntă nu trebuie să piardă, iar proaspeţii însurăţei nu trebuie să câştige. Şi acum diferenţa. Momentul acesta special din viaţa fiecăruia, cu distracţie şi voie bună, cu prieteni şi rude laolaltă, se termină trist, iar momentul trist al despărţirii de cei dragi, cu lacrimi, se termină vesel, la pomană. Şi atunci, nunta devine o afacere tristă. Şi triste vor fi şi amintirile. Şi veselie mare fi-va la pomană. E bine şi aşa, pe invers, că prea e totul cu josu-n sus.
