Asemeni plantelor care trebuie să crească
şi care au nevoie de apă de ploaie,
la fel şi omul însetat, care aleargă
să-şi potolească setea prin deşertul vieţii,
este fericit să găsească acel firicel subţire ...
de apă izvorâtă din adâncurile pământului...
Că sufletele trebuie să se adape mereu
la izvorul inimii, pentru a supravieţui.
Şi unii sunt mai însetaţi de dorinţă,
de speranţă şi de credinţă.
Lumea în care trăim s-a schimbat,
viaţa a devenit mai grea
şi atunci aşteptăm minuni sau miracole...
Fie ca aceste miracole să prindă rădăcini,
să înflorească acolo unde le este cel mai bine
şi cald, în inima noastră.
