Aceasta este poate cea mai la
îndemână comparaţie pentru sistemul sanitar din întreaga ţară. Peste acesta
şi-a pus acum amprenta neglijenţa şi, mai ales, lipsa de supraveghere
permanentă din spitale. Câtă nepăsare şi delăsare în îndeplinirea unor atribuţii
de serviciu! Câtă lipsă de atenţie şi dezinteres pentru omul suferind! Câtă
batjocură şi umilinţă poate să îndure acesta, când trebuie să stea cu mâna
întinsă şi să-şi negocieze alinarea suferinţei şi vindecarea! Şi aşa ne dispar
speranţele şi copiii nou-născuţi! Medicul de familie şi-a transformat biroul
într-o tarabă plină de atenţii, puse la vedere şi cu îndemnul că mai e loc...
Cel ce te asistă la naştere o face pe bani frumoşi... Totul are preţ în spital.
O injecţie, o clismă, un halat... Şi, ca peste tot, există şi excepţii. Medici
care îşi fac datoria cu pasiune, care te tratează fără să ceară nimic în schimb.
Am întâlnit asemenea medici în Târgu-Jiu. Mă gândesc să deschid o pagină
specială, destinată acestora, să le rostesc numele, să rămână înscrise cu
litere de suflet în cartea mea. Până atunci rămân cu imaginea celei care a
refuzat să-mi acorde asistenţă la naşterea fetiţei mele, surprinsă de chinurile
„facerii” la Târgu-Jiu, pentru că nu am mai avut vreme ca să mă „tocmesc” cu ea. Surprinsă şi impresionată,
în acelaşi timp, de gestul neortodox, o tânără asistentă mi-a întins o mână,
fără să mă fi ştiut, fără să fi cerut ceva. Şi, iată, a venit vremea când, tot
fără să ştie cine sunt, am bătut la poarta ei, după 42 ani, am îmbrăţişat-o şi
i-am mulţumit. Numele ei este Ileana Cârstea. Este omul simplu, care nici măcar
nu realiza că cineva o pomenea adesea şi o căuta. Poartă, cu mândrie, aceleaşi
straie, ca pe vremuri, ale bunătăţii şi ale modestiei, dar şi pe cele ale
bătrâneţii. Din când în când, poarta ei se deschide şi îşi fac loc să intre
copii maturi, mame fericite, dar şi unele îndurerate, ca cea de care şi-a
amintit, odată cu amintirile mele, şi care vin să-i mulţumească acestei femei simple,
dar atât de generoasă. Şi pentru această generoasă, copiii pe care i-a moşit
sunt familia ei şi fac parte din viaţa ei. Iar fiica mea, a fost printre cei
favorizaţi de soartă şi de când s-a născut, a fost însoţită de sufletul ei generos,
care-i călăuzeşte mereu drumul.
