Alergând după o stea

Am alergat după o stea mereu şi atunci când am găsit-o, eram surprinsă de simplitatea şi naturaleţea ei... Cât de pământeană! Avea aceleaşi trăsături ca cea pe care am lăsat-o în urmă, mai neşlefuită şi cu obstacole... Nimeni nu s-a gândit s-o ridice, s-o preţuiască şi să o protejeze. Am trecut pe lângă ea şi am lăsat-o să se piardă în adâncuri. Iar cea nouă mi-a înlesnit drumul spre lumină şi libertate, o libertate după care am aleargat mult şi la capătul drumului am descoperit o lume plină de şabloane de viaţă, de trăire şi simţire, de la care nu m-am putut abate, şi căreia m-am supus de bună voie. Am găsit un sistem pus la punct, autoritar, cu tipare pentru case şi locurile de joacă, cu reguli pentru copii şi părinţi, cu obligaţii, cu drepturi... Totul a fost clădit în aşa fel încât m-a asimilat treptat... Căsătoria, primul copil, prima casă, primul împrumut..., planuri bine gândite şi pregătite din vreme..., de la plantarea pomilor în parcuri sau pe aleile unor noi cartiere, îngrijirea spaţiilor verzi, amenajări de grădini, de spaţii de joacă..., totul pare desprins dintr-un tipar croit anume, cu reguli fără de care nu aş putea supravieţui în această societate. Şi acest sistem mi-a dat siguranţă şi curaj de a păstra această steluţă, care mi-a călăuzit paşii spre noi căutări şi adevăratele împliniri, să o iubesc şi să fie aceeaşi călăuză sigură şi devotată pentru copiii şi nepoţii mei.