Îmi simt bătăile iuţi ale inimii... Viaţa... Ce frumos a trecut pe lângă ea, în ciuda tuturor piedicilor şi a nehotărârilor... Şi-a dorit cu ardoare ceva şi a reuşit... Dana Voicu, o fetiţă cu cele mai frumoase pampoane, acum 30 de ani, când trăiam pentru o idee, pentru elevii mei, pentru binele lor, luminat de acel ideal moral de la care nu am abdicat... Azi, o mamă exemplară, care dă lecţii de viaţă celor tineri şi în Scene de căznicie, joacă rolul unei altfel de nevastă... Ieri, căutând cu nesaţ căldura şi lumina slovelor, azi, deschizând, peste ani, uşa celei ce a deprins-o cu taina scrisului şi cititului. Ieri, cu zâmbetul ce lăsa să renască cele două gropiţe din obraji, azi, mai sigură şi stăpână pe ea. Ieri, cu flori proaspete înflorite în culorile toamnei, la începutul unui nou an şcolar, azi, cu florile din câmpul binecuvântat de Dumnezeu, sfinţind locul şi rolul din fiecare spectacol. „Bravo, Dana! Am rămas surprinsă plăcut de naturaleţea şi simplitatea rolurilor tale, care îţi dau căldură şi lumină din energia lor, binecuvântându-te cu har şi entuziasm. Şi poate că sămânţa, pusă cu mulţi ani în urmă, a dat rod bogat şi mă face să mă bucur de munca mea, care renaşte cu flori proaspăt înflorite, în fiecare toamnă, la începutul unui an şcolar.” A urcat frumos, în ciuda tuturor piedicilor şi nehotărârilor... Viaţa, da, i-a dat lovituri repetate, şi totuşi, n-a renunţat la ceea ce şi-a dorit cu ardoare, şi tocmai în asta stau puterea, ambiţia şi perseverenţa ei. Este, la rândul ei, dascăl, trăieşte pentru o idee, pentru studenţii ei, inspirându-se din harul şi entuziasmul dascălilor de odinioară, cărora le-a fost discipol eminent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu