Eşti

Eşti gândul meu de-acasă,

Nici noaptea nu mă lasă,

Aşa e scris în stele,

Să stau privind la ele...

Şi dacă mult mai ţine

Acest potop, pe mine,

O s-ajung ruină,

Iar tu n-ai nicio vină.

Eşti visul meu din noapte,

Ce-n dimineţi se zbate;

Aşa mi-e dat, se pare,

Să stau cu ochii-n soare.

Şi dacă mult mai ţine,

Cu dor, să mă orbească,

Eu vreau alt jar în mine,

Pus să mă iubească.

Eşti noaptea şi lumina,

Eşti glasul şi odihna

Unui nor în depărtare,

Pierdut în aşteptare...

Eşti mâna mea ce scrie,

Eşti vântul care adie,

Împletind a mea cosiţă,

Doar seara, la portiţă.

2012-02-02