Porţi cu tine un ghiozdan cu cărţi şi caiete şi cheia care îţi deschide poarta spre lucruri minunate...
Îmi pare atât de rău că nu pot fi alături să văd cum escaladezi acest munte uriaş, şcoala. Dar părinţii tăi te văd în fiecare dimineaţă când deschizi ochii şi îţi aud glasul atât de hotărât ca să nu întârzii la şcoală.
Şi ei împart cu tine această bucurie imensă, zi de zi, ceas de ceas, aşteptând ca tu să creşti şi să-i bucuri pentru străduinţa lor.
Ştiu că nu te vei da bătut. Din ziua când te-am cunoscut, ţi-am văzut acea lumină puternică ce izvora din ochii tăi şi mai ales dorinţa de învăţa. Chiar dacă nu sunt cu tine ca să răspund la întrebările tale de copil, ştiu că în sufletul tău am sădit acea sămânţă sănătoasă ce va încolţi în timp şi eu, grădinarul, voi fi foarte bucuros şi mulţumit. Aminteşte-ţi de orele petrecute împreună ca să învăţăm să citim, să socotim, să desenăm şi să cântăm.
De aici, de departe, te îmbrăţişez şi aştept acea zi când eu, copil obosit, adorm în fiecare seară cu o poveste citită de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu