Toamnă

Şi pomii-s tot mai goi,
Despuiaţi de frunze,
De cântece şi gâze,
Tăcuţi şi cuminţi,
Bătrâni, chinuiţi,
Dar n-au murit, se pare,
Sunt încă vii şi speră
Că iarna e mai dulce,
Să se refacă iară,
Ca la primăvară
Să-nfrunzească
Şi să îi primească
Pe cei călători,
Cântând printre nori,
S-aducă bucuria
Şi veselia
La noi, acasă,
În pădurea deasă...